Anxietatea Generalizată  (GAD)

Te-ai întrebat vreodată de ce ție îți este mai frică decât le este altor oameni de aspecte din mediul înconjurător?

Poate te-ai surprins îngrijorându-te, fără a te putea controla, în legatură cu aspecte legate de viitor. Majoritatea acțiunilor dintr-o zi îți par probabile să degenereze într-o manieră catastrofală. Deseori, din cauza acestori îngrijorări constante și repetitive resimți chiar cum mușchii din corp ți se încoardă, îți este extrem de greu să te concentrezi pe ceea ce ai de făcut, devi iritabil(ă) și resimți o oboseală marcantă. Mai mult decât atât, uneori chiar și somnul îți este afectat, fapt care contribuie la oboseala deja instalată.

Desigur, fiecare dintre noi facem tot posibilul să ne gestionăm mediul înconjurător astfel încât să percepem că avem și noi un cuvânt de spus în felul în care decurge viața noastră. 

Prin urmare, atunci când viața de zi cu zi devine imprevizibilă și periculoasă o modalitate de răspuns des utilizată este evitarea și controlul. Eviți locuri și contexte care au potențialul de a fi amenințătoare, cauți în mod repetat modalități de asigurare că totul va fi bine și încerci să elimini incertitudinea prin controlul a tot ce se poate, chiar dacă acesta vine cu un efort considerabil.

Cum se dezvoltă și ce este anxietatea generalizată?

Anxietatea generalizată apare în urma intersectării dintre o vulnerabilitate biologică (genetică) și o vulnerabilitate psihologică (datorată unui istoric de viață aversiv). 

Vulnerabilitatea biologică poate fi înțeleasă ca un sistem de alarmă ce este mult mai sensibil la stimulii amenințători din mediu, catalogând ca fiind un pericol evenimente, locuri și oameni care pentru majoritatea persoanelor nu reprezintă o amenințare. Astfel, odată activat sistemul de alarmă acesta activează răspunsurile biologice ale corpului precum sunt pulsul crescut, bătăi ale inimii accelerate, respirație îngreunată, tensiune musculară etc.

Vulnerabilitatea psihologică, pe de altă parte, face referire la un mod de gândire dezvoltat ca răspuns la mediul de viață aversiv. Prin urmare, acest mod de gândire te face să crezi că lumea înconjurătoare este periculoasă, greu de controlat și că pentru a-i face față este necesar să fii într-o permanentă stare de alertă, iar când se petrece orice întâmplare care iese din tiparul plănuit, atunci încep îngrijorările incontrolabile concomitent cu emoțiile aferente și comportamentele de control. Gândurile apărute sunt negative și se desfășoară într-un fel de cascadă de la cel mai mic aspect negativ asociat evenimentului până la cel mai dezastruos scenariu posibil. 

Deoarece îngrijorările nu sunt un lucru plăcut, apar încercările de a le opri. Însă, de cele mai multe ori, pare imposibil așa că începi să îți spui că nu este normal să te îngrijorezi atât și că nu îți faci bine. Dar nu reușești să te convingi așa că ajungi la a evita situația cu totul. Această evitare poate ajunge chiar până la a nu mai ieși din casă decât însoțit(ă) de o persoană în care ai deplină încredere sau la a nu mai ieși din casă de loc.

Astfel, tulburarea de anxietate generalizată este o exagerare nejustificată a pericolului mediului înconjurător care se manifestă prin reacții la nivel emoțional (prin resimțirea sentimentului de frică puternică), la nivel comportametal (prin comportamente de evitare și control) și la nivel cognitiv (prin îngrijorări împosibil de controlat) care ne afectează marcant funcționarea în societate. 

Cine ajunge să dezvolte anxietate generalizată?

Conform studiilor aproximativ 9% din populație dezvoltă în decursul vieții această tulburare, cu o prevalență de două ori mai crescută în rândul femeilor. Prin urmare, dezvoltarea acestei tulburări nu este sinonimă cu a fi o persoană slabă sau nebună.

Anxietatea generalizată vine, de obicei, la pachet cu atacuri de panică și poate fi concomitentă cu alte tulburări precum este depresia. Media vârstei de debut fiind în jurul vârstei de 30 de ani, însă simptomele putând apărea mult ai repede, chiar de la 20-21 de ani.

Tratament

Anxietatea generalizată, deși poate părea imposibil de tratat nu este astfel. În cadrul tratamentului, bazat pe terapia cognitiv-comportamnetală, învățăm să ne optimizăm procesul de rezolvare de probleme, să ne reducem activarea neurofiziologică (sistemul de alarmă) prin învățarea unor exerciții de relaxare, să ne modificăm modul de gândire predispus spre negativ și exagerare și să renunțăm la comportamentele de evitare.

Tratamentul presupune și medicamentație, însă dacă aceasta nu este însoțită de terapie, simptomele sunt remediate doar temporar urmând să reapară la întreruperea tratamentului medicamentos.

Astfel, precum înlocuim gadget-urile depășite tehnologic, ce nu își mai îndeplinesc funcția pentru care au fost create, așa și în locul gândurilor și comportamentelor deficitare învățăm să cultivăm alternative sănătoase și folositoare.

Și negreșit, învățăm să punem punct. Și de la capăt!